Intrebarea este : Mai bine cu parul lung sau cu parul scurt?

Raspuns. Cheala!!

M-am tuns. Scurt! Azi dimineata. 

Dupa 20 de ani de par lung, mi-am schimbat look-ul. Unii zic ca arat mai tanara, altii sustin hotarati ca mai batrana. 

Cate unul intreaba pur si simplu: De ce??

Am pierdut un rol important, iata de ce. 

Eram sigura c-as fi semnat contractul saptamana asta. De-o luna de zile dau probe peste probe pentru acest film si am reusit sa trimit acasa 30 de candidate (daca nu mai mult...) si,  ingamfata cum sunt,  nu  mi-am pus problema s-o trimit la pensie si pe roscata asta tzatzoasa de B.B., singura fiinta umana ramasa in competitie pe rol, cocotata pe o pereche de tocuri exagerate (ca si mine dealtfel, dar nu conteaza) si decisa sa puna mana pe film si pe regizor , daca se poate..

Surpriza. 

Cea care a semnat contractul e poloneza (manca-mi-ar curu!).

Cea care a plecat acasa e subsemnata...

Zic : ,,Ori imi tai venele, ori imi tai parul.''

Am ales a doua varianta dar sa nu ma intrebati motivul caci nici eu nu am inteles exact..

Punct. Si acesta e rezultatul.

Bine. Aceasta era varianta oficiala a povestii.

Daca aveti chef (dar si in caz in contrar) v-o dau pe aceea neoficiala!

Am paduchi. Iar!  Paduchi, paduchi, paduchi.

Sunt plina de paduchi si sunt exasperata, 'tui pastele ma-sii!!

Am luat paduchi din Roma. Din Sardinia. Din Praga. Si in fine din Bucuresti. 

Am dat cu toate produsele posibile si imposibile din lume gasite in cele mai tari si specializate farmacii in domeniul asta.

Ciuciu.

Si atunci m-am enervat si-am dat cu gaz. Diesel. Cumparat de la prima benzinarie intalnita. Ca pe vremuri. Inmoi frumos vata in gaz si imprastii meticulos pe tot scalpul. Pe scalpul meu dar mai ales pe cel al fetitei, caci ea e diavolul in cauza. Ea ne-aduce vestile astea bune in casa, indiferent in ce tara am locui si in ce gradinita privata am parca-o sau nu. Ma rog, zic sa nu pierdem firul. Asa. 

Deci. Dai cu benzina si dup-aia te invelesti bine cu o punga de plastic si astepti. Cum adica, ce astepti?

Sa treaca 40 de minute cu creierul care iti ia foc si cu tine care te prefaci ca nu e adevarat... Ca usturimea pe care o simti din crestet si pana in talpi nu-ti apartine...e o iluzie...apartine vreunui nefericit pe care probabil nici nu-l cunosti dar hipersensibila si empatica asa cum ma-ta te-a proiectat, ce pretentii sa mai ai...nici una! Stai, suferi si astepti.

Cum adica, ce?

Sa treaca!!!! 

Si-a trecut. O sa radeti dar a trecut. Durerea, nu paduchii.

Si atunci am trecut inversunata pe benzina. Motorina. Si iar benzina...si degeaba. 

Mmda. Asa ca azi dimineata am intrat in primul coafor. Sa ma tund. Si sa ma vopsesc. (cica vopseaua e cea mai tare, nu pentru paduchi cat pentru ouale lor, 'tui pastele  oualelor, si mai ales cui i le-a inventat!)

Na! Ia sa va vad acum!

In timp ce nenea (dragut de altfel, tre'sa admit...nu ma asteptam...pitic de statura cum imi place mie, ochi mari negri insa estompati de o pereche de ochelari oribila si mult par pe brate), mi-a aruncat in cap prima vopsea gasita ...am reflectat un pic...nu mult.

Si mi-am zis: Suntem ca paduchii.  Noi, romanii.

Nu glumesc. Au trecut peste noi turcii, imperiul austro-ungar, nazistii...au insistat si rusii...si s-au intors cum au venit, fara sa ne anihileze cum ar fi dorit. (mi se pare mie, sau vorbesc in poezie?..)

Noi tot romani am ramas, tot sarmale si sorici mancam si tot limba romana vorbim.

Ca si cum n-ar fi suficient, ne raspandim pe tot globul acesta cu o viteza desavarsita. Si nu oricum. In puhoaie. Ca paduchii. Te duci in Italia e plin de romani. In Germania, idem. Franta, Portugalia, America...de Spania nici nu mai pomenesc. Si atunci?

Si atunci , mai bine cer numarul de telefon al tipului asta paros ca o maimuta si-o las asa cum a cazut.

Cateva ore mai tarziu...

,,DE LA SUBLIM LA RIDICOL NU E DECAT UN PAS!'', o sa-mi precizati, mai mult ca sigur.

,,Eh? Ce-ati zis?'', o sa insist.

,,Shakespeare, Nedelea! Shakespeareeeee !!!''

Asa o fi, dar eu alta solutie n-am gasit. In tot cazul. Va sfatuiesc sa aratati poza de deasupra copilasilor d-voastra care  refuza sa pape cina. Prietena mea, Alina T, a amenintat-o in felul urmator pe fiica ei : ,,Daca nu mananci, uite asa ca Nedelea o sa ajungi!''

A functionat!!

Pofta buna!