Mi se intampla frecvent sa fiu intrebata de jurnalistii italieni:
,,Signora Nedelea! Dumneavoastra, dupa 15 ani de locuit in Italia, unde va simtiti acasa? In Bucuresti sau la Roma?"
Iar eu, de fiecare sfanta data, ma simt blocata caci raspunsul nici azi nu l-am aflat. Tot ce stiu e ca in momentul in care mama ma indoapa de salata de vinete, sarmale si mucenici eu as fugi mancand pamantul si m-as opri doar cand as ajunge in prima Trattoria din Roma, sa imi comand o pizza margherita cu cateva foi de basilico deasupra. Si pana aici nu vad care e problema!
Pacat insa, ca de fiecare data cand imi gatesc pasta in rosso in Italia, mi-as da piciorul stang sa infulec doi mici.
Cand sunt acasa vreau la Roma, cand sunt acolo tanjesc dupa parcul I.O.R.!! Ma prapadesc de dorul afurisitului asta de parc, si nu numai.
E grav? Trebuie sa ma ingrijorez?
,,Eu sunt acasa stimate domn, acolo unde ma simt iubita!'' , raspund in tot cazul la genul acesta de intrebari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu